luni, 21 septembrie 2009

Ieri... Azi... Mâine?

Ieri, ajungând la Universitate, îmi intersectez drumul cu un nene... Câteva secunde mai târziu îmi dau seama că-l cunosc de undeva... Apoi îmi amintesc că mi-a fost profesor în geografie... Încep să uit oamenii de acolo şi, într-o oarecare măsură, asta mi se pare o treabă bună... Întâmplător e un profesor cu care am avut ceva probleme prin anul II din cauza unor încurcături de care sunt în prea mică măsură vinovat...

Azi plec spre birou şi, prin metrou, văd o domnişoară care avea vizibile etichetele de la bluză (sau cum s-or fi numind chestiile alea mici de pânză pe care scrie măsura şi instrucţiunile de spălare). Un gest firesc ar fi fost să-i atrag atenţia şi s-o întreb dacă-mi permite să i le aşez astfel încât să nu mai fie vizibile. Ei bine, un gest firesc pentru alţii, eu nu reuşesc să-l fac. :( În câteva luni e a doua oară când mi se întâmplă asta. Întrebarea care s-ar pune se leagă de motivele pentru care în astfel de situaţii aleg non- acţiunea... Să-ncerc un răspuns? Nu ştiu dacă aş reuşi acum să mă concentrez pe problema asta...

Seara plec târziu de la muncă (după ce am mai scris câteva rânduri la tema pentru acasă) şi renunţ la ieşirea în Big Mamou. Probabil un pic de teamă de nou deşi acolo se întâmpla un eveniment folk. Motivul pe care-l invoc eu este legat de ieşirea pe bicicletă de mâine, ieşire care cere puţină odihnă... Totuşi, când m-a sunat Ioana să-mi spună că e acolo mi-a părut rău că n-am mers şi eu... Pe partea cealaltă sunt atâtea evenimente la care merită să mergi încât nu poţi ajunge chiar la toate. Oricum, m-a bucurat telefonul Ioanei cu atât mai mult cu cât a avut grijă să-mi anunţe cu ocazia asta şi concertul Emeric Imre de săptămâna viitoare, din Iron City.

Mâine sper să ajung la timp la Arcul de Triumf. Mi-a spus Gabi că plecarea e la 18:30 deci, în principiu, pot ajunge chiar dacă plec de la muncă la 18:00. Că ne vom vedea sau nu acolo e mai puţin important. Important e să fie biciclişti cât mai mulţi care să onoreze Ziua fără maşini. Este posibil să mă revăd cu ocazia asta şi cu un vechi prieten. Ar fi plăcut. :) Cândva pedalam împreună de la Câmpulung până-n Predeal... Scuze pentru sh şi tz din textul acela... Tripod nu se înţelegea cu diacriticele...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu