Restituiri 1- Vama Veche 2009

Pentru că în următoarele zile nu cred că va apărea vreun eveniment despre care să fiu tentat să scriu mult, îmi propun să public jurnalul zilelor petrecute în Vama Veche în toamna 2009.

Baza va fi constituită de însemnările făcute în acele zile, de fotografiile şi filmările făcute. Pe lângă acestea vor apărea şi actualizări legate de gândurile de atunci. Actualizările vor fi evidenţiate astfel încât să se poată face diferenţa dintre felul în care vedeam atunci lucrurile şi felul în care le văd acum. Cu italic redau textul original de pe notesul meu, cu bold apar actualizările. Voi păstra regula asta pentru toate postările pe tema Vama Veche 2009.

1 septembrie 2009

Trezirea la 5:00, la 7:00 plec spre gară iar la 8:00 ajung. Verific linia 9, trenul nu sosise. Merg la Mc Donalds, iau o cafea şi nişte cartofi. Revin spre peron, trenul fusese garat, mă uit pe bilet apoi mă urc în vagonul 8. Mi-am aşezat rucsacul deasupra, cei care au ajuns în tren după mine şi-au strecurat şi ei bagajele cumva.

Desfac cafeaua (cu lapte), pun zahăr, amestec şi apoi mă joc cu orificiul pentru băut fără a sălta capacul cutiei- pahar. Descopăr acel genial push, apăs, încerc să beau şi... funcţionează.

Actualizare: faza cu cafeaua mă duce cu gândul la un caz de psihoterapie citit câteva luni după întoarcerea din Vamă, caz în care o pacientă se minuna de uşile automate de la magazine, uşi care nu existau pe vremea în care aceasta ieşea din casă (cazul pornea de la faptul că acea femeie nu mai ieşise de mulţi ani din casă). Cam în acelaşi fel mă minunam şi eu de felul în care fusese proiectat paharul de cafea, pahar despre care nu învăţasem până atunci.

În Gara de Nord remarc la câteva linii depărtare Orient Expres-ul de care auzisem seara la ştiri. Mă gândesc dacă merită făcută o poză (într-adevăr pare luxos, nu degeaba se cer 6000 Euro pentru 6 zile cu Orient Expres-ul) dar, până să mă hotărăsc eu, trenul OE a fost ascuns de alte trenuri garate pe liniile aflate între noi.

Până la plecarea din Bucureşti Nord petrecută, după ceasul meu, cu vreo 3 minute întârziere, diverşi neni cu ziare şi reviste trec prin vagon. Tot auzind National Geographic mă tentează să iau şi eu unul, asta deşi aud pe cineva afirmând că sunt numere vechi. Vânzătorul sugerează că alţii vând numere vechi şi, probabil, cred vorba lui. Era suspect că era acoperită luna apariţiei dar sar peste detaliu, scot 25 lei şi o iau.

Desfac şi punga de cartofi prăjiţi, care între timp se răciseră (nu-mi trecuse prin cap să-i mănânc imediat), mănânc, termin cafeaua apoi desfac NG-ul combinat cu ceva de la Cotidianul. Încerc să dezlipesc eticheta pe care scrie Sept 2009, constat că dedesubt era scrijelită luna apariţiei, văd că la fel se întâmplă şi cu cotorul. OK, deci e ţeapă ideea de număr nou...

Nu-i nimic, oricum nu obişnuiesc să cumpăr NG aşa că e puţin probabil să-l fi citit deja. De curiozitate, verific paginile revistei în căutarea lunii apariţiei. 2 ani vechime, un număr din 2007. Ironic, chestiile de la Cotidianul erau mai noi, din mai 2009... Citesc o parte din revistă, îmi pun semn unde am rămas apoi o pun la loc în pungă plănuind s-o citesc pe toată până duminică.

Trece şi controlorul care sugerează că, la viteza asta, sigur vom avea întârziere. Este întrebat despre cauze iar el lansează ipoteze: restricţii de viteză, o singură linie pe sens. Spune apoi că nu are informaţii exacte fiind, din acest punct de vedere, egalul călătorilor. Încheie spunând că motivele exacte le ştie doar mecanicul care este anunţat despre restricţii şi este obligat să le respecte.

Între timp îmi dau seama că tanti care ocupa locul de lângă mine, după ce şi-a lăsat bagajele, nu s-a mai întors în vagon... O fi pierdut trenul prelungind discuţia cu cel care o ajutase cu bagajele la urcare...

Să fie vreo teroristă? :)) Nu părea aşa că nu-i cazul să mă alarmez. Sau poate e bine să-i atrag atenţia controlorului dacă femeia insistă să nu apară... Vedem! E oricum drum lung până la Mangalia.

Sosim în Constanţa cu 30 minute întârziere (12:48). Între timp a apărut şi tanti cu bagajele.

13:00- plecăm din Constanţa

14:23- sosire Mangalia

15:03- ieşire Mangalia

15:24- bifurcaţie Limanu

15:31- intru în 2 Mai

15:55- 16:05- cobor pe plajă la ieşirea din 2 Mai. Găsesc corturile şi nudiştii la locul lor.

16:30- intru în Vama Veche

17:15- 17:45- montez cortul

În faţa mea, o familie cu copil mic. Când am început să montez cortul m-au rugat să campez mai în spate sau în lateral pentru că, la rândul lor, doresc să-şi mute cortul mai în spate pentru că se anunţă valuri mari peste noapte şi nu vor apă în cort. M-am temut că, din cauza copilului, nu vor fi încântaţi să mă vadă nud. Se pare că m-am temut degeaba. L-am văzut pe el făcând baie nud deci se pare că totul va fi OK. Deocamdată e destul de rece (24 grade în cort) aşa că un minim de haine se impune. Vedem mâine dacă va fi cald şi voi avea condiţii să mă dezbrac.

Am rezolvat 69 itemi din chestionarul de la T. Azi m-am apucat de el şi sper să-l finalizez până duminică.

Este ora 19:45 şi voi încerca să adorm...

Actualizare: Văd că am omis să scriu că, din cauza cartofilor probabil, mă lovise o diaree care m-a făcut să vizitez de câteva ori toaleta din tren. În Mangalia am căutat imediat o farmacie de unde am luat furazolidon (sperând să scap de diaree) şi apă oxigenată (pentru nişte răni pe tălpi).

De obicei merg pe jos din Mangalia până-n Vama Veche. Am făcut şi în 2009 la fel, cu atât mai mult cu cât microbuzele de Vamă am avut senzaţia că sunt anulate în septembrie. Am ajuns cu bine după ce m-am oprit pe câmp pentru o nouă serie de nevoi urgente şi, în 2 Mai, am avut ocazia să constat că am nimerit din greşeală în Vamă pe perioada Stufstock-ului. Punte peste timp, povestea primului Stufstock, aici.