luni, 28 martie 2011

Cu ea dar fără ea...

Eu aici, ea acolo, niciodată noi... Parcă apărea ideea asta într-o piesă Pasărea Colibri, dacă nu mă înşel...

Ei bine, eu aici, la un capăt al metroului, ea acolo, în celălalt capăt, ea întoarsă cu spatele la tot ce înseamnă oameni, eu încercând să-mi păstrez verticalitatea, ea încă critică la adresa mea (cred, n-am mai încercat de o grămadă de vreme să-i vorbesc), eu întrebându-mă dacă aş mai vrea să-i povestesc altceva despre mine în afara unei chestii care era mult mai puţin probabil să mi se întâmple dacă nu aş fi ajuns să o cunosc şi apoi să mă las despărţit de ea...

Închei cu o piesă de primăvară, fără legătură cu ce am scris până aici, o piesă pentru care le mulţumesc celor care mi-au înfrumuseţat muuuuulte seri de miercuri şi nu numai şi celei care-şi spune Martie din post :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu