marți, 16 aprilie 2013

Cu scârbă mă jur (2)...

sunt mulţi oameni, dintre cei cu care interacţionez des, aproape zilnic mai exact, pe care nu-i suport.

Mai ieri nu ştiu cum m-am lăsat târât într-o discuţie despre oameni motivaţi să lupte şi oameni care au ales să renunţe la luptă, să renunţe să viseze la iepuri albaştri pe pereţi de Facebook. Am simţit nevoia să clarific lucrurile dar a ieşit o aiureală...

-Dacă te interesează ceva, încerci să-ţi atingi interesul.
-Nu te-ai gândit şi la varianta în care te interesează ceva aproape imposibil de realizat dar, de dragul igienei psihice, alegi să abandonezi în cea mai mare parte a timpului gândurile care, în loc să te motiveze, te-ar deprima?
-?!?
-Uite, să spunem că eu vreau să îmi fac la vară concediul în Insulele Maldive.
-Şi care e problema?
-Problema este că, după estimarea mea, aş avea nevoie de 2000 Euro pentru o săptămână în Maldive.
-Faci rost de ei.
-Cum? Pariuri cu mize mari nu practic, la loto nu joc, ca salariu nu iau nici pe departe o sumă aşa mare până atunci.
-Tu eşti pasionat de pariuri?
-De ce întrebi?
-Aşa am avut impresia, că te ocupi cu aşa ceva. Altfel te-ai fi gândit să faci un credit pentru asta.
-Ţi-ai imaginat că unii, când cer 2000 de Euro credit, află că, din cauza venitului mic, banca nu are voie să le dea decât jumătate sau chiar mai puţin din suma solicitată?
-?!?
-Dar până la urmă de ce mă plâng eu de bani în faţa unor oameni care nu au dus niciodată lipsă de ei?

Azi, exact acelaşi isteţ, mă deranjează din nou. Ciudat cum pot unii să te deranjeze din prima zi în care-i cunoşti şi să insiste pe linia asta şi în următoarele...

-Mai ai mult de muncă?
-Mai am, trec prin fiecare document de vreo 5 ori pentru că e procedura ciudată.
-E bine că ai de muncă...
-Sigur, te-aş aproba dacă aş fi şi plătit pentru asta.
-Cum? Nu eşti plătit?
-Tu ai uitat ce discutam ieri despre Maldive.
-Înţeleg, nu eşti plătit aşa cum doreşti. Înţelesesem că nu primeşti salariu.
-Recunosc, m-ai prine exprimându-mă incomplet de data asta.

Mai trec nişte ore şi, în faţa unor întrebări pe care eu le consider inutile şi extrem de intruzive, păstându-mi totuşi în mare măsură calmul, încerc să pun distanţă între mine şi această nouă cunoştinţă.

-Lumea nu înţelege un singur lucru...
-Care?
-Că am dreptul să fiu diferit, să am particularităţile mele, să mă comport altfel decât oamenii se aşteaptă să o fac.
-Puteai să răspunzi scurt, fără să faci o întreagă teorie.
-Dar am dreptul să răspund vag, folosind ce teorie vreau. Dacă nu eşti de acord înseamnă că, din start, îmi refuzi dreptul de a nu răspunde unor aşteptări cărora nu vreau să le răspund.
-Te referi cumva la mine?
-Mă refer şi la tine. Din păcate nu eşti singurul care vrea ca ceilalţi să vorbească şi să acţioneze conform unor norme sociale aparent universal valabile.
-Bine, nu te mai reţin. Intenţionam doar să fac conversaţie 10 minute, cât mai avem până la terminarea programului.

Îmi venea să-l trimit dracului în Maldive să facă conversaţie cu băştinaşele...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu