Câteva vorbe despre 2015, aici.
2016 a fost un an destul de complicat de descris. Atât de complicat încât nu garantez că voi
reuşi să socotesc tot ce a fost memorabil în el...
1) EVENIMENTE INTENS MEDIATIZATE
-Un număr destul
de mare de atentate teroriste
-Circul făcut
pentru alegerea prim- ministrului noului guvern PSD
-Cutremurele din
ultimele 4 luni ale anului
2) EVENIMENT CARE
AR FI MERITAT MEDIATIZAT DACĂ NU NE-AR FI TRĂDAT ÎNCREDEREA TOVARĂŞUL CIOLOŞ
-Dosarul pentru
includerea Roşiei Montane pe lista UNESCO ar fi fost semnat de primul ministru
apoi trimis mai departe. Pe Cioloş l-a durut în pix de acest dosar...
EDIT: Până la urmă dosarul a plecat spre UNESCO. Detalii, aici.
3) PE PLAN
PERSONAL
De ziua mea a
murit Gutuie. Pe termen scurt, treaba asta a reprezentat un motiv în plus să
urăsc ziua mea. Cu timpul, am revenit la sentimentele obişnuite de indiferenţă
şi uşoară ură datorată mulţimii de neîmpliniri personale. Sunt prea împovărat
ca să îmi mai aplec urechea şi la tristeţile altora... Prin urmare, nu am mai
avut timp să mă gândesc la acest pisicesc deces, oprindu-mă probabil la timp
pentru a nu pica în extrema cealaltă, a glumelor având ca subiect “tragismul”
derivat din moartea partupedului (pentru cunoscători, vezi cazul Seven).
3A) ALERGARE
-2 curse oficiale
de semimaraton terminate. Detalii despre a doua cursă, aici.
Diploma de la prima cursă, aici.
-o cursă oficială
de 15 km terminată. Diploma, aici.
-o cursă oficială
de 10 km terminată. Detalii, aici.
-o cursă
umanitară de 5 km terminată. Detalii despre ea, aici.
-câteva alergări
reuşite de antrenament, în special înainte de primul semimaraton oficial
După un calcul
rapid rezultă că am alergat în 2016 aproximativ 264 km, în 24 curse
3B) DRUMEŢIE
Am petrecut pe
munte sau în zona subcarpatică 9 zile, în 9 ture (am avut anul acesta doar ture
de o zi):
-Plimbare de vreo 18 km pe traseul Gara Posada- Schit
Lespezi- Vf. Pleşuva- deviere scurtă (dus- întors) spre nord- Comarnic.
Detalii, aici.
-Încă vreo 18 km de plimbare, de data asta în zona
subcarpatică, între Slănic Prahova- Muntele Verde- Plaiul Bughei- Vălenii de
Munte. Detalii, aici.
-Timişu de Jos- Valea Dragă- Vf. Postăvarul- Spinarea
Calului- Poiana Secuilor- Cabana Cotul Donului- Monument Săulescu- Gara
Predeal. Detalii, aici.
-Sinaia- Valea Rea- un vâlcel dificil- Vf. Baiul Mare- Vf.
Câinelui- fosta cabană Piscul Câinelui- Sinaia. Detalii, aici.
-Staţia superioară a telegondolei de la Azuga- Şaua Cazacu-
Culmea Petru- Orjogoaia- Plaiul Orjogoaia- Trăisteni. Detalii, aici.
-Crasna- Lacul Vulturilor şi înapoi. Detalii, aici.
-Azuga- Valea Azugii- Valea Unghia Mică- sub Vf. Rusu şi
înapoi. Detalii, aici.
-Azuga- Valea Azugii- Valea Unghia Mare şi înapoi. Detalii,
aici.
-Azuga- Captare apă- Vf. Clăbucetul Taurului- Cabana
Gârbova- Clăbucet Plecare- Predeal, plimbare făcută cu Daniel pe 4 decembrie
2016, pe zăpadă proaspătă. Nu am apucat să descriu tura în detaliu...
3C) ALTE CĂLĂTORII
În plus faţă de drumeţiile amintite nu am avut nicio altă
călătorie. Nici mare, nici vizite de oraş, nici turism sportiv (adică în scopul
de a participa sau de a asista la o cursă de alergare) nici nimic... Destul de
jalnic!
3D) FEMEI
Nu m-a mai marcat nimeni în mod special. Totuşi, am cunoscut
o femeie interesantă cu care, cred, am reuşit să opresc relaţia (amicală) fără
să ne certăm. E plăcută fiinţa dar trăim în lumi paralele care doar printr-o
minune s-au intersectat vreo 4 luni...
Oricum, 2016 cred că e anul în care m-am lămurit că o să
rămân definitiv singur şi că, atunci când voi deveni neputincios (din cauza
bătrâneţii sau a bolii) o să mă chinui singur, pentru că nimeni nu o să-mi stea
aproape..
3E) FINANŢE
Sunt în continuare sărac dar am avut parte de unele sume
neaşteptate în plus, comparativ cu anii trecuţi. M-am mai cârpit cât de cât,
mi-am permis să-mi cumpăr câteva lucruri utile pentru exercitarea pasiunilor
mele, cred că am reuşit performanţa să nu mai rămân doar cu bani de merdenele
(îţi mulţumesc, mami că m-ai învăţat să mănânc sănătos!) în buzunar înainte de
ziua de salariu.
Faptul că, după tura din decembrie, am observat că s-a
defectat GPS-ul, m-a făcut să mă bucur în mică măsură de situaţia financiară
vag îmbunătăţită şi să gândesc cam aşa:
Dacă, prin
absurd, aş primi acum cheile unui apartament dotat cu cele necesare şi cu
cheltuielile (utilităţi, chirie, impozit şamd) plătite pe următorii 30 de ani,
dacă în apartament ar începe să mă aştepte, seară de seară, goală, cea mai
frumoasă dintre femeile pe care le-am dorit, aş considera că toate acestea se
întâmplă PREA TÂRZIU şi ar fi extrem de puţin probabil să mă bucur de ele...
Sunet: Mătuşa Tamara, Ovidiu Mihăilescu
3F) SĂNĂTATE
Aparent, nimic notabil. Totuşi, în alergare, în drumeţii
sau, câteodată, fără ocazii deosebite, m-a stresat destul de des senzaţia de
vomă. Sistemul meu digestiv dă unele semne de slăbiciune...
În decembrie, m-am panicat un pic când am auzit că sunt cam
aproape de hipertensiune... 13,5 cu 7 mi s-a părut cam mult, dat fiind că, de
câteva luni, m-am străduit să îmi intoxic mai puţin inima cu cofeină. La 14
deja eşti suspect de HTA (vezi aici).
Asta în condiţiile în care, cu nişte
ani în urmă, în condiţii de real abuz de cofeină, mă menţineam în zona lui 12
cu 6...
În rest, mici răceli, stare de oboseală, depresie, furie,
anxietate socială cât cuprinde.
Probabil 2017 o să fie catastrofal din punctul acesta de
vedere... Simt că am luat-o în jos atât cu starea generală cât şi cu forma
fizică...
3G) ALTE DISTRACŢII
Câteva cărţi citite, 21 de zile în care am ieşit la plajă
(din câte week-enduri fierbinţi?), unele plimbări pe jos prin oraş, un pahar de
vin fiert şi cam atât. A fost un an trist în care de la finalul lui mai, mi s-a
complicat destul de rău existenţa
3H) JOB
Fidel principiului reţinut de la mama, cum că cel mai
important e să mergi la muncă pentru a câştiga bani de crăpelniţă, aproape
toată energia mea s-a consumat anul acesta la serVICIU. Perioada proastă
cauzată de problemele destul de mari de acasă s-a suprapus peste o perioadă
aglomerată şi la serVICIU. Aproape mă mir că am rezistat anul acesta luându-mi
doar o zi de concediu, în condiţiile în care, din diverse motive (mai exact,
din cauza timpului liber obţinut de alte persoane), echipa din biroul meu a
fost despărţită mult timp, rezultând că în 105 zile a fost nevoie să mă
străduiesc pentru a munci cât pentru două persoane. La o medie de 21 zile
lucrătoare pe lună ar rezulta că 5 luni am muncit singur.
3I) PE ACASĂ
-Dezordinea de zi cu zi s-a agravat începând cu finalul
lunii mai datorită modificărilor necesare în urma schimbărilor dramatice pe
care trebuie să le suporte mama (fracturi, spitalizare, operaţie, recuperare,
mobilitate redusă, dependenţă de ceilalţi şi pentru lucrurile pe care, chiar
dacă cu greu, înainte reuşea să le facă singură). Toată povestea a pornit, zic
eu, de la un şir nesfârşit de abuzuri (sedentarism, Coca Cola şi alte băuturi
carbogazoase, alcool, cafea), teren perfect pentru instalarea fragilităţii
osoase. Probabil aşa păţesc toţi cei care îşi bat joc de sănătatea lor,
crezându-se veşnici.
Diferenţa e că unii au nişte proşti care, într-o oarecare
măsură, să le poarte de grijă în timp ce pentru mine, când o veni vremea, n-o
să se găsească niciun prost. Asta în condiţiile în care, culmea corectitudinii
sociale, nici nu am distrus viaţa nimănui.
-Am mâncat din ce în ce mai rar, mai puţin şi mai prost pe
acasă tot din motivul mai sus menţionat care a adus la pachet printre altele,
un drăgălaş miros de rahat care umple casa din când în când. Din cauza
problemelor de sănătate, mama nu a mai putut să-mi ofere nici aproape
săptămânala porţie de carne prăjită, hrana mea rămânând astfel mult mai
sărăcăcioasă decât în ultimii ani.
-Accidentarea lui Daniel din toamna 2015, recuperarea lui
apoi pur şi simplu obişnuirea aparentă cu situaţia a făcut ca în mai bine de 90
% dintre nopţile lui 2016 să dorm în patul de la etaj, asta ajungând cu timpul
să-mi provoace un serios discomfort, dat fiind că accesul sus este relativ
dificil iar eu nu am vocaţie de căţărător. De aici a rezultat o totală lipsă de
elan la culcare şi la trezire.
-Din cauza patului folosit dar şi din cauza bombănelilor
care însoţesc în camera de alături hrănirea, îmbrăcatul şi dezbrăcatul,
schimbarea scutecului, pregătirea pentru somn şi restul acţiunilor necesare
pentru a gestiona mobilitatea redusă a mamei, somnul meu are din ce în ce mai
serios de suferit.
3J) SIMŢ CIVIC
-La finalul
anului îl încurajez pe Cioloş să semneze pentru Roşia Montană în UNESCO,
încurajându-i şi pe alţii să îl tragă de mânecă pe primul ministru.
-Pe la mijlocul
anului, observând că lucrările din jurul unei clădiri au vătămat un copac, am
solicitat Gărzii de Mediu să verifice dacă e legal ce văzusem. Sesizarea mea a
fost redirecţionată către departamentul din Poliţia Locală potrivit după care
am fost anunţat că acel constructor a fost amendat. Câteva luni mai târziu, în
jurul aceluiaşi copac, au fost trase nişte sârme, nu mi-e clar în ce scop. De
data asta, în locul în care sârma ia contact cu coaja copacului, am observat că
au fost aşezate nişte tuburi de plastic, astfel încât sârma să nu taie din
coaja copacului, impactul asupra copacului fiind minimizat. Presupun că grija
de acum se datorează şi amintirii amenzii primite. Aş spune că a avut succes reclamaţia
mea.
REZUMAT
Pe scurt, s-a cam ales praful de aproape tot ce era cât de
cât funcţional în viaţa mea...
PLANURI PENTRU 2017?
Ce sens are să le
fac? Doar pentru că sugera un deştept că 7 e numărul lu` Dumnezeu? Să fim serioşi...
Îmi trece prin cap
să încerc să cumpăr nişte obiecte de care, în alte împrejurări, poate că m-aş
bucura mult dar, în contextul actual, ar putea însemna mai degrabă bani
aruncaţi pe fereastră (asta admiţând că aş reuşi să rezerv sumele necesare).
Îmi trece prin
cap să-mi evaluez starea de sănătate dar ştiu că nu o să fiu niciodată
suficient de relaxat încât să intru şi să mă menţin în bucla adeverinţă- medic
de familie- trimitere- programare la specialist- concluzii- modificarea
condiţiilor de viaţă astfel încât să-mi ameliorez mai micile sau mai marile
probleme detectate.
Îmi trece prin
cap să încerc să economisesc. Ştiu totuşi că niciodată nu voi avea suficienţi
bani în buzunar încât să-mi permit să fac un depozit sau să păstrez pur şi
simplu la saltea o sumă rezonabil de mare de bani (3* salariul mediu pe
economie, să zicem).
Îmi trece prin
cap să planific câteva drumeţii şi un concediu la mare dar, la cum au mers
planificările făcute de la proiectul Nemira încoace, e clar că voi visa la cai
verzi pe pereţi...
Îmi trece prin
cap să fiu mai atent cu mediul, colectând selectiv şi reciclând mai multe
materiale decât cele sortate de obicei acasă. Dar ştiu că asta mi-ar consuma
mie mult mai mult timp şi nu cred să găsesc resursele necesare pentru asta. Iar
a spera la ajutor din partea familiei pe partea de reciclare ar fi absurd. N-aş
putea niciodată să-i motivez cognitiv şi financiar suficient de mult încât să
mă ajute. De fapt, observând că în 2016 am obţinut o sumă extrem de mică
reciclând (circa 50 kg de material reciclat aducându-mi un câştig de doar 26 lei),
aproape că-mi vine şi mie să las baltă convingerile ecologiste.
EDIT: 2017 a început promiţător. Daniel a dus primul transport de PET-uri la centrul de colectare.
Îmi trece prin
cap să caut în continuare o parteneră potrivită dar, decât să mai dau de una
care s-ar vedea cu mine doar pentru că nu observă la mine porniri de violator
(asta în condiţiile în care, supraeul mi-e martor, niciodată nu am dorit să
obţin plăcere de la o femeie într-un mod în care aceasta să se simtă agresată; mi-am
dorit mereu ca împreunarea să fie plăcută pentru ambele părţi, gândindu-mă chiar
să acord mai mare atenţie plăcerii ei; nu mai spun că, de-ar fi fost să se întâmple, avea şanse mari să o ating cu... pe...), mai bine o las baltă şi-mi perfecţionez
asumarea singurătăţii.
