sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Dobrogea de Nord, în ultimele zile de vară (3)



Ziua 1 este descrisă aici iar ziua a doua este descrisă aici.



ZIUA 3, MIERCURI 18 OCTOMBRIE 2017

O zi oarecum lipsită de istorie. După ruperea de picioare de pe Pricopan chiar am simţit nevoia de o zi de odihnă în care să beau ceai (eram tare mândru că mă descurc singur cu primusul), să mănânc un pic mai mult decât în primele două zile, să lenevesc, să mă documentez pentru reconfigurarea traseului astfel încât să mă adaptez condiţiei mele fizice nu tocmai fericite. Era de aşteptat să merg încet, dat fiind că trecuseră luni de zile de când nu mai făcusem sport. Nu mai alergasem din primăvară, nu mai mersesem pe munte din mai, de la plimbarea prin Cheile Vârghişului, mâncasem puţin în ultimele săptămâni, mă epuizasem la serviciu (psihic, în special).

Pe la 6:40 ies din sacul de dormit, o oră mai târziu ies şi din cort. 



  
Până pe la 14:30 n-am văzut niciun om în apropiere. Mai târziu, probabil după ce au terminat cu munca, au început să apară oameni ieşiţi la picnic. Ne-am ignorat reciproc de parcă am fi evoluat în lumi paralele. Spre seară, fiind în continuare văratic de cald, m-am aşezat cam o oră la plajă.

După ce s-au retras ultimii oameni şi bezna aproape s-a instalat, pornesc cu bidoanele goale spre Fântâna de Leac. După 30 de minute revin cu doi litri de apă. Observ între cort şi mânăstire două luminiţe evoluând la firul ierbii. Îmi spun că sunt doi licurici dar îmi amintesc imediat că nu am văzut niciodată grupuri de licurici. Când se apropie luminiţele îmi dau seama că e un animal de talie mică. Mă gândesc la vreo pisică dar mă prind până la urmă că este vorba de o vulpe. Mă străduiesc s-o alung (îi bag frontala în ochi, o flash-uiesc cu aparatul foto, o alerg, dau cu pietre după ea) dar nu reuşesc. Până la urmă (după 30 de minute de agitaţie) o las în plata domnului sperând că nu e genul ăla de vulpe care să-şi înfigă colţii în cort. Vine la o vatră din apropierea cortului şi începe să lingă. Atunci îmi amintesc că făcusem ceva greşit pe la prânz: turnasem în acea vatră zerul excedentar dintr-un pachet de telemea.



     
Vulpea se mai plimbă o vreme în zonă (a dat şi pe la mânăstire, dacă e să mă orientez după lătrăturile care s-au auzit de acolo) dar treptat atmosfera se calmează. Pe la 20:30 mă pregătesc de somn. Am 16 grade în cort. După vreo 2 ore ies puţin din cort apoi adorm la loc.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu