Ziua 1 este descrisă aici iar ziua a doua este descrisă aici.
ZIUA 3, MIERCURI
18 OCTOMBRIE 2017
O zi oarecum
lipsită de istorie. După ruperea de picioare de pe Pricopan chiar am simţit
nevoia de o zi de odihnă în care să beau ceai (eram tare mândru că mă descurc
singur cu primusul), să mănânc un pic mai mult decât în primele două zile, să
lenevesc, să mă documentez pentru reconfigurarea traseului astfel încât să mă
adaptez condiţiei mele fizice nu tocmai fericite. Era de aşteptat să merg
încet, dat fiind că trecuseră luni de zile de când nu mai făcusem sport. Nu mai
alergasem din primăvară, nu mai mersesem pe munte din mai, de la plimbarea prin
Cheile Vârghişului, mâncasem puţin în ultimele săptămâni, mă epuizasem la
serviciu (psihic, în special).
Pe la 6:40
ies din sacul de dormit, o oră mai
târziu ies şi din cort.
Până pe la 14:30 n-am văzut niciun om în apropiere. Mai
târziu, probabil după ce au terminat cu munca, au început să apară oameni
ieşiţi la picnic. Ne-am ignorat reciproc de parcă am fi evoluat în lumi
paralele. Spre seară, fiind în continuare văratic de cald, m-am aşezat cam o
oră la plajă.
După ce s-au
retras ultimii oameni şi bezna aproape s-a instalat, pornesc cu bidoanele goale
spre Fântâna de Leac. După 30 de minute revin cu doi litri de apă. Observ între
cort şi mânăstire două luminiţe evoluând la firul ierbii. Îmi spun că sunt doi licurici
dar îmi amintesc imediat că nu am văzut niciodată grupuri de licurici. Când se
apropie luminiţele îmi dau seama că e un animal de talie mică. Mă gândesc la
vreo pisică dar mă prind până la urmă că este vorba de o vulpe. Mă străduiesc
s-o alung (îi bag frontala în ochi, o flash-uiesc cu aparatul foto, o alerg,
dau cu pietre după ea) dar nu reuşesc. Până la urmă (după 30 de minute de
agitaţie) o las în plata domnului sperând că nu e genul ăla de vulpe care să-şi
înfigă colţii în cort. Vine la o vatră din apropierea cortului şi începe să
lingă. Atunci îmi amintesc că făcusem ceva greşit pe la prânz: turnasem în acea vatră zerul excedentar
dintr-un pachet de telemea.
Vulpea se mai
plimbă o vreme în zonă (a dat şi pe la mânăstire, dacă e să mă orientez după
lătrăturile care s-au auzit de acolo) dar treptat atmosfera se calmează. Pe la 20:30
mă pregătesc de somn. Am 16 grade în
cort. După vreo 2 ore ies puţin din cort apoi adorm la loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu